Istoric

Case de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor au existat în România cu multe decenii în urmă, constituite sub o formă sau alta, de regulă prin modalitați empirice de organizare, primele referiri istorice scrise, făcând trimitere la anul marii răscoale țărănești din 1907, când autoritățile acelui moment dându-și seama de nivelul de pauperizare în care se afla populația, au permis și încurajat timid existența unor asocieri de ajutorare mutuală.

Temeliile organizatorice fundamentale au fost puse însă mai târziu, prin adoptarea de către Parlamentul României a Legii nr. 21 din 1924, cunoscută sub numele de “Legea Mârzescu” și inspirată probabil, din legislația altor state europene care se confruntau cu aceeași problematică.

Prin Decretul nr. 204 din 21.10.1952 s-a creat posibilitatea ca pensionarii să se organizeze benevol în asociații de ajutor reciproc, legal constituite, asigurându-se condițiile de funcționare în vederea atingerii scopului acestora, respectiv:

• acordarea de împrumuturi bănești;
• acordarea de ajutoare bănești nerambursabile;
• executarea unor reparații de încălțăminte, îmbrăcăminte și alte materiale casnice, în ateliere în care lucrau pensionari;
• procurarea de bilete de tratament, în diferite stațiuni pentru membrii C.A.R.P. cu diferite afecțiuni;
• asistență medicală și tratament medical celor suferinzi;
• organizarea de activitați culturale și excursii;
• sprijinirea în aprovizionarea cu alimente și combustibil;
• sprijinirea celor mai vârstnici care doreau să se interneze în unități de asistență socială ș.a.

În acest context, la solicitarea mai multor pensionari din Oradea, în vederea înființării și organizării unei Case de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, a fost constituit un comitet de acțiune, care a pregătit prima adunare generală, pentru data de 10 mai 1952. A fost ales primul comitet de conducere format din cinci persoane, astfel: Traian Buda – președinte, Hederland Iuliu, Lengy Iosif, Ștefan Trica și Ioan Moldovan – membri. Tot în această adunare a fost aleasă și prima comisie de cenzori a cărei președinție i-a revenit lui Gheorghe Petca.

Primul secretar ales al C.A.R.P.O. a fost Dumitru Pop. Cu sprijinul organelor locale de atunci, la insistențele consiliului de conducere, s-a obținut un spațiu pe strada Tudor Vladimirescu, într-o clădire veche, care a devenit primul sediu al C.A.R.P.O., deservind nevoile primare ale Casei. La 19 mai 1952, în baza statutului elaborat, Sfatul Popular al orașului Oradea prin Oficiul de prevederi sociale, a dat autorizație de funcționare, ulterior fiind obținută personalitatea juridică a C.A.R.P. Oradea.

Acesta a fost momentul de plecare, începutul de drum, ce s-a dovedit a fi de bun augur, iată, pentru următoarele șase decenii și jumătate.

Consiliul de conducere, membrii fondatori ai Casei și-au început activitatea printr-o febrilă muncă de convingere a pensionarilor pentru a se înscrie în instituția socială creată pentru ei, le-au fost expuse avantajele, e drept pe atunci foarte modeste, finalitatea acestei perioade constituind-o faptul că la sfârșitul anului 1952 în evidențele Casei figura un număr de 600 de membri, cei mai mulți dintre aceștia provenind din rândul pensionarilor de la Căile Ferate Române și sectorul poștal, instituții recunoscute pentru cadrul organizatoric specific, de ordine și disciplină.

Odată cu înscrierile în C.A.R.P.O. a început și activitatea de încasare a cotizațiilor stabilite de Adunarea Generală și acordarea de ajutoare. Ajutorarea membrilor se făcea în raport de situația familiilor pensionarilor, de vechimea în asociație și de posibilitățile financiare ale Casei. Pe măsura creșterii numărului de membri, s-a simțit nevoia deversificării activităților C.A.R.P.O., în folosul membrilor săi, dar și a îmbunătățirii prevederilor statutare.

Potrivit datelor sumare existente, la sfârșitul anului 1957, numărul membrilor înscriși în C.A.R.P.O. era de 4391, în același an fiind acordate un număr de 576 de ajutoare de deces. Vom consemna faptul că mandatul primului președinte al Casei a încetat în 1958, următorii care au îndeplinit această funcție fiind:

– HEDERLAND IULIU, între anii 1958 – 1964;
– IOSIF BOILĂ, între anii 1964 – 1970;
– IOAN OLAH, între anii 1970 – 1973;
– Ing. IULIU ANDRASSY, între anii 1973 – 1976;
– PETRU UNIȚA: 1976 – 1988;
– ALEXANDRU MÂNECUȚA: 1988 – 1997;
– FLORIAN MĂLĂIEȘ: 1997 – 2000;
– EMIL VEREȘ: 2000 – 2014;
– Ec. GAVRIL CRIȘAN: 2014 – 2016.

Din analiza datelor prezentate în lucrările “Pentru o bătrânețe fericită” publicată în 1988, autor Petru Unița și colaboratorii Dimitrie Bălan, Ioan Crețu, prof. Titus Roșu și „Monografia Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oradea”, publicată în anul 2000, autor Achim Dorca și colaboratorii, membri ai Consiliului Director, transpare cu claritate faptul că perioada cea mai prolifică de până acum, sub apectul realizărilor C.A.R.P. Oradea, a fost cea în care la conducerea instituției s-a aflat vizionarul președinte PETRU UNIȚA.

Vom puncta așadar, în amintirea acelor vremuri și a făuritorilor lor, câteva dintre acestea:

SUB ASPECT ORGANIZATORIC:

• Introducerea unor reguli stricte de disciplină de serviciu, pentru întregul personal încadrat, prin întocmirea fișelor posturilor cu atribuțiile specifice fiecărei funcții, orarul de muncă afișat la sediul Casei și publicat în presa locală spre a fi adus la cunoștința tuturor membrilor Casei. Pentru îndrumători, actuali agenți sociali, s-au stabilit obiectivele de realizat și s-au încheiat contractele civile de angajare, până la acel moment aceștia prestând cu titlu gratuit, pe bază de voluntariat.
• S-au întocmit planuri de muncă trimestriale și lunare pentru personalul angajat și repartizarea de sarcini pentru membrii consiliului de conducere, pe domenii de activitate.
• S-a trecut la interzicerea unor practici abuzive din partea unor membri din conducerea C.A.R.P.O. , cum era aceea a semnării unor acte în numele președintelui de către secretar sau alți membri din consiliu, fără a fi împuterniciți.
• Împărțirea teritoriului municipiului Oradea pe centre și sectoare, cu câte un număr de străzi, iar numărul membrilor era cuprins între 2000 și 3000.
• În perioada 1976- 1979 au fost elaborate acte normative de mare importanță pentru activitatea instituției astfel: regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Conducere, regulamentul comisiei de cenzori și regulamentul de ordine interioară, un efort deosebit în acest sens, fiind pus pe seama domnilor Nicolae Tărău, Aurel Petrica, Gheorghe Șchiopu și d-na Maria Timar.
• Pentru stabilirea clară a efectivului membrilor C.A.R.P.O. s-a declanșat efectuarea de verificări și schimbarea fișelor personale ale tuturor membrilor.

 

SUB ASPECTUL ACTIVITĂȚII DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI MEDICALĂ

Prin adresa nr. 160/15.10.1977 către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Bihor, se cerea aprobarea introducerii în planurile de proiectare și de construcție a unui bloc de garsoniere cu 100 de unități locative, în regim de proprietate personală, inclusiv spații cu destinație de restaurant, cantina, cabinet medical, sală festivă, boiangerie etc.

Pentru construirea avansului, C.A.R.P.O. a oferit credite necesare solicitanților cu dobândă de 4% pe an.

În luna noiembrie 1978 au început lucrările șantierului unde urma să se construiască blocul pensionarilor în cartierul Ioșia-Nord. La 10.11.1979, blocul era ridicat și tencuit în exterior, iar la 25 mai 1980 s-a organizat inaugurarea oficială a blocului cu 88 de apartamente.

În urma acestei reușite, se naște o nouă preocupare a conducerii C.A.R.P. Oradea, construirea unui alt bloc cu 4 etaje și 60 de garsoniere, dispus în vecinătatea primului bloc. Se trece deci la acțiune și blocul se realizează tot prin contribuția personală a locatarilor, sprijinită financiar de către organizație.

La 12.10.1982 a avut loc inaugurarea complexului de locuințe și servicii C.A.R.P.O, compus din 2 blocuri cu 148 de apartamente, proprietate personală, cantina – restaurant, cabinet medical, spălătorie chimică și sală de activități cultural-artistice.

Aceste realizări remarcabile au fost elogiate în presa locală, națională și în străinătate (URSS și Republica Populară Chineză), spre exemplificare, ziarele CRIȘANA, Scânteia, România Liberă, Patria, emisiunea în limba maghiară a postului național de televiziune prin reportajul “Un bloc de locuințe din cele multe din Oradea”.

La 21.11.1981 a avut loc prima ședință de lucru a unor inimoși medici pensionari, în vederea organizării rețelei de asistență medicală în rândul membrilor Casei și a deschiderii cabinetelor medicale aparținătoare C.A.R.P.O. Printre aceștia amintim pe Dr.Tiberiu Cipău, Dr. Vadas Ioan, Dr. Burlan Ioan.

La 25.10.1981 se amenajează provizoriu Punctul Sanitar de la etajul X al blocului C.A.R.P.O. cu instrumentar și mobilier asigurat de către Direcția Sanitară și C.A.R.P.O.

La 11.06.1982 Dr. Aurelia Popa întocmește Regulamentul de funcționare al Punctului Sanitar Gerontologic în cadrul căruia lucrau Dr. Marinescu Radu, Dr. Molnar Oscar, Dr. Szekely Rodica și asistentele Ana Bejan și Safta Drăgan.

De la înființare și pînă la 31.12.1987 au fost efectuate 14892 consultații și 12171 prestații medicale, finalitatea acestora constând în lucrarea științifică “Aspecte de gerontologie și geriatrie” semnată de Dr. Aurelia Popa și Dr. Radu Marinescu.

Cartea a fost apreciată în acel moment în mod deosebit de către Ministerul Sănătății și colectivul de medici de la Institutul Național de Geriatrie ANA ASLAN.

Iată câteva din realizările de excepție ale C.A.R.P.O., definitorii pentru acea perioadă, care trebuie să rămână în memorie, în amintirea făuritorilor lor și în același timp, pildă vie pentru activitatea actuală și viitoare a organizației.

Aruncând o privire retrospectivă asupra celor peste 6 decenii de istorie, putem desigur constata că fiecărei perioade îi sunt specifice frământările acelor momente, cu suișurile și coborâșurile inerente, ancorate în realitățile sociale și politice ale țării.

Revenind în contemporaneitate, ne dorim, așa cum de altfel menționam anterior, să asigurăm un viitor predictibil organizației noastre, plecând tocmai de la temeliile trainice puse de către înaintași și în același timp raportându-ne la cadrul legislativ actual care reglementează domeniul respectiv: OG nr.26/2000 privind Asociațiile și fundațiile, Legea nr.540/2002 cu referire la funcționarea Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor și Statutul propriu, aprobat prin încheierea judecătorească nr.44/2004 cu toate actele adiționale ulterioare.

Scopul principal al activității organizației noastre cu caracter civic, neguvernamental, apolitic, va fi unul de caritate, ajutorare mutuală și asistență socială, prin:

• Acordarea de ajutoare sociale rambursabile;
• Ajutoare sociale nerambursabile pe bază de anchete sociale;
• Ajutoare sociale în caz de deces;
• Ajutoare sociale bănești pentru nonagenari;
• Decontarea parțială a cheltuielilor ocazionate de efectuarea unor tratamente în stațiunile balneo-climaterice;
• Acordarea unor tichete valorice necesare procurării de alimente cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paște.

De asemenea, prin grija Consiliului Director, la solicitarea membrilor Casei, vor fi organizate activități cultural-artistice, ca mijloc de realizare a ridicării nivelului calității vieții, excursii de agrement, activități de socializare etc.

Aducem un pios omagiu celor care de-a lungul deceniilor de activitate și funcționare și-au adus contribuția la bunul mers al activităților C.A.R.P.O.!